Pot să te rog ceva?

ca, din preaplinul zilelor, să-ţi rupi uneori un coltuc de timp? doar pentru mine?sunt atât de flămând…Dar nu-mi da, te rog, din bucatele alese, pe care le închini idolului tău, nopţile, amiezile, dimineţile în care-l hrăneşti cu trupul, minunat trupul tău ‒ să nu mă spurci !!! Dă-mi doar din clipele pe care el le dispreţuieşte (le ştiu atât de bine !), când eşti obosită, melancolică, tristă: întinde-mi mie fărâmătura aceea de timp! Şi-am să ţi-o-ntorc înapoi în montura celui mai smerit şi tandru surâs, iubito!